Focaccia dospita fara drojdie comerciala, fara maia, fara apa de fructe, fara apa in aluat

Faina T80 de la Moara cu pietre vs faina 00 Rinforzata de la Mulino Caputo

Amandoua au fost dospite la temperatura camerei ~20 de ore dar taratele din T80 fac diferenta: gust mai bogat, coaja un pic mai subtire si mai crocanta, crantanind cand o tai sau cand musti din ea dar cu miezul ramanand moale mai mult timp, placinta este mai gustoasa si-n acelasi timp mai satioasa si nu in ultimul rand mai nutritiva si deci mai sanatoasa. 

Concluzia mea: intotdeauna voi alege faina locala, macinata de Adrian Vlad la moara lui cu pietre, pentru ca e o faina buna, cu care se poate lucra un aluat usor de transformat in numeroase produse gustoase si care poate face cu succes mult mai titratelor fainuri speciale si nu in ultimul rand pentru ca-l cunosc inca dinainte de a avea acest brand inspirat ales si inca de-atunci a dovedit ca e om serios, pe care te poti baza.

Ateliere de pizza la The Hobby in Bucuresti

Din motive independente de vointa mea, atelierele vor fi reprogramate la o data ce se va stabili ulterior !

Primul aluat copt in 2012: versiunea mea de focaccia cu maia

În ultima zi a anului am plămădit un aluat pe care nu l-am mai făcut de mult şi pe care l-am copt dis de dimineaţă, pe 1 Ian... am I crazy ? 

Un aluat foarte hidratat dar destul de uşor de manevrat - dacă ştii cum să-l iei. A ieşit o minunăţie de focaccia în care am încorporat ceapă, usturoi, ulei de măsline, rozmarin, cimbru, oregano, roşii uscate. Dacă aş fi avut la îndemână, aş fi aruncat în compoziţie şi ceva măsline. Asta pe lângă obişnuitele faină, sare şi apă, cea din urmă în cantitate mai mare decât de obicei. Mai ales că de ceva timp ţin pachetele cu făină pe calorifer, ca să mai scot umiditatea din ea, astfel în câteva zile obţin o faină uscată (scade cam 70 de grame la fiecare kg.) în care pot să adaug cu uşurinţă mai multă apă decât în mod normal.

Mirodeniile n-am stat să le cântăresc, le-am pus la ochi, în funcţie de gust (totuşi, cred că ar fi trebuit să pun mai multe), sărea ca deobicei (0.2% din faină), maiaua la fel (~ 10% din cânt. de faină), doar la apă tre' să fiţi mai atenţi, de fapt la lichid (că mai e şi uleiul), eu am ajuns la 85% împreună, adică 80% apa + 5% ulei. În mod normal uleiul n-ar trebui să fie mai mult de 5% în aluat şi încă puţin pe deasupra (depinde şi de cât de "uleioasă" vreţi să fie focaccia voastră). La procentele astea, noi o considerăm "moderată", nici prea-prea, nici foarte-foarte, dacă vă place mai "grasă", puteţi pune mai mult.

După ce am împachetat de câteva ori aluatul că aici la intervale de o ora, l-am lăsat la dospit peste noapte la rece (în jur de 10 grade) şi a doua zi dimineaţă l-am pus într-o tavă normală de cuptor, i-am mai turnat ulei deasupra, am făcut mici gropiţe cu degetele apăsând uşor şi l-am mai lăsat la dospit câteva ore. Înainte de a-l pune la copt, am mai pus ceva sare, ceapă călită şi mirodenii pe deasupra apoi l-am copt direct în tavă la 220 grade.

A ieşit ce vedeţi mai jos, o minunăţie de focaccia ce avea mai bine de 2 kg. şi emana un miros căruia nu-i puteai rezista şi pe care o mâncăm cu poftă de fiecare dată, savurând-o simplă dar şi cu caş dulce de vacă sau sărat de oaie, smântână sau iaurt de bibana (bivoliţa).