O familie fericita...alba cu seminte

...cei mici au 1 kg. fiecare, iar cea mare are 2.3 kg... 

Cate ceva din ce am facut asta-vara...

Turtiţa Fermecată intră in Cutia ţaranului

Mulţumită Andreei şi soţului ei Ronen, de astăzi Turtiţa Fermecată face parte din proiectul lor, Cutia ţaranului şi suntem tare mândri de asta.

Ce este Cutia Taranului?

Pe scurt, cutia este un fel de " coş " de produse pe care cei înscrişi o vor primi săptămânal acasă şi care va conţine produsele pregătite de familia care îl livrează, în cazul nostru, produse de panificaţie. Pe lângă acestea, noi vom putea oferi mai spre sfârşitul verii şi în toamnă, gemurile, dulceţurile şi compoturile cu care v-am obişnuit şi anul trecut.

Sperăm ca şi noi să avem la un moment dat suficiente legume in gradina pentru ca acum suntem destul de incepatori in ale gradinaritului, dar invatam repede :)

Mulţumim frumos pentru încredere şi suport!

 

Imagini de la atelierele din weekend de la Bucuresti

Multumita Corinei ( al carei ajutor a fost foarte apreciat ), puteti vedea mai jos o suita de imagini de la atelierele de paine plamadita cu maia ce au avut loc la Bucuresti, in weekend-ul ce abia a trecut. Multumesc si lui Liviu pentru contributia avuta la programul desfasurat la sediul The Hobby

Paine si pizza pentru bucuresteni

Cele cateva zile petrecute la Bucuresti au fost foarte pline si abia am avut timp sa-mi trag sufletul. In afara de atelierele din weekend, am plamadit multe alte aluaturi de paine, pizza, ciabatta si lipii, pentru care cei ce le-au mancat au avut numai cuvinte de lauda. Iata cateva imagini:

                                     

Cum se fac lipiile ( lavash ) in Armenia

Daca ati vazut cum se fac lipiile in Turcia si vi s-a parut interesant, iata acum metoda de modelare si coacere a acestora in Armenia, intr-un soi de cuptor...vertical ce functioneaza cu lemne. Cred ca tehnica asta ii face invidiosi si pe cei mai iscusiti pizzaiolo.

Cat despre metoda de pregatire, iata cateva detalii de la Jane Mason, care a avut privilegiul sa vada acest procedeu in vizita ei intr-o gospodarie de acolo:

In Armenia, the daily bread is called lavash.  It is a flat bread about half a meter by a meter (sometimes bigger, sometimes smaller) that is traditionally and still frequently baked in a brick oven that is built into the floor and heated with wood.  When not done in a wood fired oven, they are baked under a grill on a flat, metal drawer that pulls in and out.  Bakers (almost always women) make the dough the day before they bake.  They then divide it into pieces about 125 g big, and form each piece into a ball.  After resting again, the balls are rolled by one person, flung to another person who stretches it over a big pillow and wumped against the side of the oven in the ground or wumped on the metal tray that is then pushed under the flames of the grill.  The wumping is important, not only to make the bread stick to the side of the oven in the ground but also to ensure the dough does not shrink when it is baking.  It takes about 45 seconds to bake each lavash.

Many people in villages still bake at home and when they do, they will light up the oven once a month and they will bake all day - enough loaves for the family for the month.  The loaves are stacked up and covered.  They dry out (which explains why they do not go moldy) and they are simply hydrated with a little bit of water before they are eaten - and they are eaten at every meal.  A typical family will go through about 47 kg of bread in a month:  25 kg of flour and 22 kg of water plus a tiny bit of yeast (most people bake with yeast now as it is more convenient than using sourdough to leaven the bread) and a bit of salt.  The speed and skill of these bakers - Fatima and her mother at home -  as they roll, fling, stretch and wump is amazing to watch.  

Paine rustica mare ( 2kg.)

Aluatul este ceea ce se chema odata "intermediar" adica 90% faina neagra si 10 % faina 650, cu seminte de mac, susan, floarea soarelui si fulgi de ovaz. Painea este mare si desi nu a fost foarte supra-dospita si deci mergea taiata, am lasat-o intentionat netaiata, ca sa vad cum se crapa ca un crater :)

Paine alba simpla

2 paini taranesti albe, simple si mari ( peste 2 kg. )

Paine cu fulgi de ovaz, lapte si mac ( din nou )

Pentru ca data trecuta ne-a placut tare aceasta paine, am repetat experienta si vrand s-o fac completa ( pentru micul dejun si sandwich-urile de la scoala ), am adaugat si putin mac  :)

Paine cu maia din faina integrala proaspat macinata de grau spelta, lapte, fulgi de ovaz, seminte de in, mac, floarea soarelui

    

Paine ( netaiata ) cu seminte de in, mac si floarea soarelui

Paine buna pentru aradeni

Painea rotunda cu desen cu moara este intermediara simpla ( 50% faina alba si 50% faina neagra )
Painea un pic deformata ( am uitat s-o crestez :( ) si cu model cu spic este o paine alba simpla
Painea in forma de toast este din 50% faina alba si 50% faina neagra si este cu malai

Painea  rotunda cu model ca un soare este cu stafide si cu 50% faina alba si 50% faina neagra
Painea  rotunda cu cercuri concentrice si un pic mai inchisa la culoare este cu nuci si cu 50% faina alba si 50% faina neagra

Franzela, mai inchisa la culoare este o paine simpla cu faina neagra
Cealalta franzela, care are fulgi de ovaz pe coaja, este cu 50% faina alba si 50% faina neagra si are seminte de in, floarea soarelui si mac

Toate painile sunt dospite cu maia din faina integrala de grau spelta, proaspat macinata de mine in casa. Pe langa asta mai contin apa de izvor si sare neiodata. 

Paine netaiata ( cu maia din faina integrala de secara proaspat macinata si cu seminte de in, mac, floarea soarelui, dovleac, malai si gris )

La atelierele pe care le-am ţinut de curând la Incubatorul din Bucureşti, am avut un aluat care era mult prea dospit şi pe care a trebuit să-l coc la faţa locului. Pentru că se "pleoştise" de tot am decis să nu-l mai crestez. Şi bine am făcut... în cuptorul electric s-a umflat foarte frumos şi a ieşit o pâine mare şi gustoasă.

Aşadar, dacă suspectaţi că aluatul a dospit prea mult şi nu va avea puterea să se mai ridice... NU îl mai tăiaţi/crestaţi. Aerul nu va mai avea pe unde să iasă şi va umfla totuşi pâinea. Cei ce au fost la atelier au putut vedea un aluat foarte moale, dospit mult prea mult, care netăiat fiind, spre surprinderea tuturor (chiar şi a mea), s-a umflat foarte mult şi a ieşit o pâine de toată frumuseţea.

Ajuns acasă am vrut să repet experimentul şi am lăsat la dospit seara la 8.30, 2 aluaturi pe care le-am copt pe la 10 dimineaţa. Fiind destul de cald în bucătărie pentru un aluat (~15 grade), au crescut mult, aproape să dea pe afară din coş. Asta a fost semnul că nu mai trebuiau tăiate aşa că le-am copt direct. Cea rotundă are 1.5 kg., iar cealaltă 2 kg. Sunt cu maia din faină integrală de secară proaspăt măcinata, faină 650, seminţe de în, mac, floarea soarelui, dovleac, mălai şi gris iar hidratarea 75%. Când le-am scos din cuptor coajă era tare, dar învelite în şervet, s-au înmuiat imediat. Încă nu le-am tăiat. 

Atelierele de paine buna de la Bucuresti - ep.1: primele impresii

Lume, multă lume care a dorit să înveţe să facă pâine bună cu maia... asta a fost concluzia pe care am tras-o după cele 2 sesiuni de plămadit pâine prin metoda traditională, găzduite de cei de la Incubator107 în mansarda sediului lor din Bucureşti.

În ciuda vremii (care nu m-a împiedicat să fac aproape 900 km dus-întors), au fost cam 60 de participanţi ce s-au perindat pe acolo în weekendul ce a trecut. Au fost copii, adolescenţi, tineri, părinţi şi bunici, bucureşteni, timişoreni, stancioveni dar şi din alte părţi ale ţării, vegetarieni, vegani şi cine ştie ce alte categorii de amatori de pâine bună.

De unde se vede că numărul celor ce vor să-şi plămădească singuri acasă pâinea, e destul de mare.

Mulţumesc participanţilor pentru prezenţa lor şi pentru donaţiile făcute, Laviniei pentru că mi-a dat ocazia să îmi pot împărtăşi din cunoştinţe celor doritori să înveţe, Nicoletei pentru faptul că a făcut ca " spatele scenei " să funcţioneze bine, Corinei pentru ajutorul şi susţinerea fără de care mi-ar fi fost aproape imposibil să susţin cele 2 Ateliere, socrilor mei pentru găzduire, lui Radu, Gabi, Ana, Ilinca şi Lena pentru seara şi dimineaţă minunată petrecută alături de ei, lui Toni pentru pozele grozave şi nu în ultimul rând lui Lumi şi copiilor pentru că în lipsa mea, au asigurat "funcţionarea" gospodăriei noastre care nu se prea poate lipsi de prezenţa noastră.

Mulţumesc şi lui Liviu pentru că a fost alături de noi să ne arate live cum se macină grâul şi secara la moara de cereale cu pietre şi pentru faptul că ne-a îngăduit să testăm acasă aceasta moară ce nu ar trebui să lipsească din bucătăria unui brutar artizan, fie el şi amator, aşa cum sunt eu.

Şi pentru că " o poză face cât o mie de cuvinte ", voi lăsa imaginile să vă arate cum a fost la Incubatorul nostru.