Painea traditionala si produsele taranesti au fost prezente la prima editie a Targului Mainilor Dibace

Multumim Irina si Gab pentru initiativa si organizare, multumim lui Cezar precum si gazdelor noastre din Timisoara Lucian si Gabi fara de care aceasta noua participare a noastra la un targ nu prea ar fi fost posibila si sigur ar fi fost mult mai anevoiasa, multumim celor ce au cumparat ceva de la noi, multumim celor ce ne-au vizitat standul si nu au cumparat ceva de la noi dar ne-au salutat si asa am putut sa stam de vorba si sa ne cunoastem mai bine decat in spatiul virtual, multumim lui Teo si tuturor Stanciovenilor pendru gazduire si pentru implicarea in evenimentul de Duminica, multumim colegilor si de-acum prietenilor de Targ pentru ca ne-au dat ocazia sa descoperim noi produse deosebite, multumim lui Iris si lui Maia pentru ca fara ele Targul si Stanciova ar fi fost mai anoste.

Eu si Lumi am fost prezenti la Targ cu ceva mai multe produse decat painea noastra traditionala. Am mers si cu alte alimente naturale si sanatoase facute de noi toata saptamana trecuta. Am dus dulceata de lapte, o delicatesa descoperita la ferma Laviniei si lui Willy Shuster, in calatoria mea la Sighisoara despre care am vorbit aici, mustar taranesc foarte iute, biscuiti sarati si crocanti ( crackers ), iar la fata locului am preparat lipii pe care le-am servit cu un dressing de iaurt, ulei de masline si ierburi aromate si ca desert, clatite cu sirop de lapte ( scurs dupa ce am strecurat dulceata de lapte ). Am mai prezentat si cateva bratari facute de Maria. 

Am vandut aproape tot si consider evenimentul un succes, nu neaparat din punct de vedere financiar dar mai ales prin prisma contactelor stabilite si prieteniilor nou formate sau consolidate. Desi eu m-am ocupat mai multe de productie si Lumi a fost cu vanzarile si PR-ul, am avut prilejul sa intalnesc si sa vorbesc cu multi oameni deschisi si preocupati de hrana naturala si un trai mai sanatos. Am intalnit inclusiv o familie ce isi are radacinile in satul care ne-a adoptat si in care traim acum. 

Una peste alta, Timisoara si locuitorii ei si-au confirmat statutul de oras deschis si prietenos pe care-l aveau in mintea noastra asa ca intotdeauna ne vom intoarce cu placere pe malurile Begai, unde Sambata seara am avut prilejul sa asistam in cadrul Bega Bulevard la un concert super cu Adi Barar Band si la un show exceptional cu o trupa de dansatori cu focul, Shadows. 

Multumesc lui Alex Macavei pentru poze !

S-a terminat un eveniment, am inceput pregatirile pentru altul

Abia ce m-am intors de la Seminarul " Bucate din Carpati, de la ferma ta, pe masa fiecaruia ! " ce s-a tinut la Danes ( langa Sighisoara ) si am inceput sa pregatesc terenul pentru Targul Mainilor Dibace de la Timisoara, din weekendul viitor. Asta si pentru ca am venit de la seminar cu multe idei si cu si mai mult entuziasm. Desi la eveniment au fost prezenti prea putini tarani producatori si mai mult conducatori de diferite organizatii taranesti, chair si acestia, cei mai multi oameni deosebiti si dintr-o bucata, au reusit sa-mi insufle incredere si speranta ca suntem pe drumul cel bun si ca va veni si randul nostru intr-o zi. 

Un rol deosebit in acest sens a avut Willy Shuster care impreuna cu familia lui mi-au fost gazde pentru o noapte, in drumul meu spre Danes. Willy si Lavinia, sotia lui, dar si copii lor, mi-au povestit din experienta lor de tarani si mi-au impartasit cateva din " secretele " pe care nu aveam cum sa le aflu altfel. Am degustat delicioasa lor dulceata de lapte ( am sa incerc sa fac si eu cateva borcane pentru Targ ca sa am umplutura de clatite ), untul de casa si toate branzeturile facute din laptele vacilor lor. Trebuia sa mergem si la cules de trandafiri, dar furtuna din noaptea aceea ne-a impiedicat sa facem asta. Tor raul spre bine, pentru ca am putut asista astfel la mulsul vacilor AFARA ( un amanunt extrem de important, ce contribuie esential la gustul ulterior al laptelui ), dar mai ales am putut sta de vorba cu vecinii familiei Shuster, Adrian Gafencu si sotia lui, " facatori " de paine ca si mine, si am putut astfel face un schimb de idei foarte benefic - cred eu, ambelor parti. Sper sa ne reintalnim cat de curand si cu ei si pe baza " colaborarii participative "  ( un concept caruia Willy ii acorda o foarte mare importanta ), poate reusim sa organizam impreuna un stand cu produsele noastre la Translilvania Fest de la Blaj ) si sa intarim astfel coloborarea noastra.

La Danes la Seminar, painea facuta de mine a avut un succes unanim recunoscut si tuturor participantilor li s-a parut foarte gustoasa. Gustoase erau de fapt toate produsele traditionale prezentate de participanti in cadrul unui bufet organizat in incheierea intalnirii. Am putut savura diferite branzeturi, care mai de care mai bune, lapte acru, slaninuta afumata, multe tipuri de dulceturi si gemuri. Asa cum am afirmat si in cadrul intalnirii, e si pacat ca asemenea bunati sa fie servite cu o paine banala si de proasta calitate, asa cum se intampla de obicei in cadrul multor manifestari de acest gen. Chiar si la targurile traditionale, cei mai multi producatori dau spre degustare bunataturile lor pe o bucatica de paine ce de multe ori stirbeste din calitatea produsului degustat, in loc sa o completeze si sa o puna in valoare. 

Sper sa intru in posesia pozelor facute la aceasta manifestare ca sa pot posta cateva aici. 

Seminarul " Bucate din Carpati: de la ferma ta, pe masa fiecaruia! "

Am plecat spre Sighisoara !

 

Primele paini date in sat !

In weekendul ce abia a trecut am vrut sa fac un test, sa vad cum se vand painile aici in sat, localnicilor ce isi iau painea zilnic de la magazinul satesc. Asa ca Sambata toata ziua am plamadit si am copt paine iar pe seara i-am dus-o. Am facut 3 paini mari si 3 mici ( 1kg si respectiv 0.6 kg. ), toate din faina 650. Au crescut bine si chiar daca nu a fost un succes rasunator, cele 3 paini mari s-au dat inaintea celor mici ( care nu s-au dat deloc ) dar este exact ce vroiam sa vad, daca lumea prefera painea mare in fara celei mici. Avand in vedere ca a fost weekend, e posibil sa repet testul in timpul saptamanii, da' asta dupa ce ma voi intoarce de la seminarul " Bucate din Carpati: de la ferma ta, pe masa fiecaruia! ", ce va avea loc Joi si Vineri la Sighisoara. Si acolo ma voi duce cu paine, iar testul acesta a fost inca o repetitie atat pentru ziua de maine cand voi coace cateva paini pentru acest workshop despre care voi vorbi mai pe larga intr-un post viitor, cat si pentru Targul Mainilor Dibace, organizat de Irina si Gab, saptamana viitoare la Timisoara si Stanciova, cand voi incerca sa fac lipii live, in fata vizitatorilor.

Paine traditionala delicioasa cu ceapa verde

Dintr-o ambitie personala si impotriva tututor sfaturilor, in loc sa cumpar arpagic " bun " din import, asta primavara am decis ca o sa iau un soi autohton, de la tarani. Am luat dar s-a dovedit ca era prea mare si ca ceapa care acum e mai inalta de nivelul genunchilor, nu va face capatana ci....floare si apoi seminte, numa' bune de plantat la primavara ca sa fac apoi productie proprie de arpagic din care, in cel mai bun caz, voi avea ceapa de iarna in toamna lu' 2013 - daca intre timp lumea nu se va sfarsi :)

Asa ca vreau nu vreau, tre' sa folosesc cumva ceapa asta, acu' cand inca se mai poate folosi. Si ce mi-am zis io, ce-ar fi sa fac paine cu ceapa verde, ca n-am facut niciodata. Data trecuta cand am folosit ceapa la paine, era ceapa rosie normala ( uscata ) si cei de la Matinalul de pe TVR3, unde am fost invitat atunci, au devorat-o in studio, dupa terminarea emisiunii. Era chiar buna !

Zis si facut...am cules vreo 10 cepe uriase pe care le-am spalat

si apoi le-am taiat feliute grosolane

Apoi le-am calit in tigaie in putin ulei de masline si le-am adaugat in cele 600 gr. de faina integrala cernuta in prealabil.

Am mai pus 100 gr. maia si 525 gr. de apa...mult prea multa, chiar si dupa standardele mele. Aluatul s-a inmuiat destul de mult si datorita cepei asa ca am fost nevoit sa-l impachetez de vreo 2 ori. Apoi l-am lasat mai putin ca deobicei, doar vreo 3-4 ore, pentru ca crescuse destul de mult. 

L-am copt si iata ce a iesit....

...o paine uriasa, delicioasa si pe care e o placere si desfatare sa o mananci doar cu unt sau ulei de masline.

Hotel-pensiune pentru maia si alte cateva paini cu maia ce au peste 80% apa

Desi poate parea greu de crezut, ei bine da, unii au inventat si asta: hotel pentru maia. Managerii cafenelei UrbanDeli din Stockholm au reusit sa umple o nisa ( la ei e ceva de " umplut ", nu la noi, unde foarte putina lume face paine cu maia ) si odata cu renovarea localului lor, s-au gandit sa creeze un fel de " pensiune " pentru maiaua clientilor. 

Conform sursei, pentru 200 de coroane pe saptamana, oricine isi poate lasa maiaua la hotel si aceasta este hranita cu grija de catre angajatii localului. Se stie ca maiaua obtinuta de fiecare acasa si asteptata cu sufletul la gura sa fie activa, are nevoie de ingrijire hranire constanta, da' nici chiar asa...eu cand am fost la brutarie in Franta, am lasat-o cel putin 10 zile neatinsa in frigider si n-a avut nici o problema. Daca stati mai mult plecati, ea poate fi congelata sau uscata sau pur si simplu hranita ( la fel ca si florile - wow, uite inca o idee, pensiune de flori, le aduci la mine si le ud :) ) de mama, vecina sau cine mai e prin preajma...

Oricum, banuiesc ca daca nu exista cerere, nici cei de la cafenea nu se gandeau sa ofere acest serviciu. Bravo lor !

In alta ordine de idei, ieri am facut 3 paini, 2 franzele de juma' de kil si una rotunda de 1 kg. si am reusit sa pun in ele fix 520 ml. apa la 600 gr. faina integrala ( de la Carani )...fara sa fie nevoie sa impachetez, ci doar sa o framant normal: 

 

Paini traditionale, lipii rustice si grisine artizanale, toate cu faina integrala - la sezatoarea gastronomico-culturala de la poalele Retezatului, Nucsoara - Salasu de Sus

Vineri am primit un pachet ( pentru care-i multumesc lui Lucian din Timisoara ) cu 10 kg. de faina integrala de grau - 1450, de la moara din Carani, Timis. O făina faina cum zic ei in sloganul de marketing, ce absoarbe foarte usor incredibil de multa apa ( fata de cea 650 de la supermarket ) si cu care e o placere sa lucrezi. Am reusit sa pun 500 ml. de apa la 600 gr. faina si inca nu era super moale, ar mai fi fost loc de inca putina :)
Am facut in 2 zile vreo 8 paini cu ea, multe lipii si ceva grisine.

O parte le-am mancat noi si cealalta parte le-am pastrat pentru Sambata, cand...

....am participat pentru prima oara la un " Targ " de produse traditionale unde am vandut produsele mele. Chiar daca era manifestare de mica anvergura, in fapt o Sezatoare - expozitie culinara, au fost prezenti sute de vizitatori avizi de orice produs taranesc. Eu m-am dus doar cu cateva paini si ceva lipii si un "snop" de grisine pe care le-am oferit spre degustare.
In nici 30 de minute, am " scapat " si de paini si de lipii, desi cei ce de la Pensiunea Iancu, care ne-au invitat acolo si carora le multumesc, aveau si ei paini la vanzare, dar diferite de ale noastre. Daca mai aveam produse, cu siguranta le dadeam repede, mai ales ca in drumul de la intoarcere ne-am intersectat cu un autocar plin de oameni ce se indrepta spre locul cu pricina.
Eu am vrut doar sa vad interesul oamenilor de la " tara " pentru astfel de paine traditionala ( ca cei de la oras, am constatat ca le aprecieaza ). M-a surprins placut sa vad ca intreaba amanunte, ca se intereseaza ce contine, de cum le fac si asa mai departe.
Am stat de vorba si cu ceva reporteri si a contat imens pentru mine sa vad ca lumea chiar aprecieaza un produs bun si asta imi da un nou imbold pentru a merge mai departe.

Tot Sambata si putin din ziua de azi ( tocmai au plecat de la noi ), am primit vizita unui utilizator al forumului, care a plecat acasa cu maia de la mine si pe care sper sa o foloseasca cu succes in prepararea aluatului pentru pizza, specialitatea lui. Tot el a facut si cateva poze, ce pun in cu totul alta lumina, painile mele. Multumesc Sergiu !

Pozele pot fi vazute AICI

Din nou la treaba, adica la copt paine !

Aseara am reusit sa primesc geamul interior al cuptorului de aragaz, geam pe care-l sparsesem de ceva vreme cu o picatura de apa rece. Bineinteles ca aveam o paine in asteptare, gata de a fi coapta. Ca de obicei, aluatul era mai moale, cu aproape 80% apa si a crescut frumos peste noapte in frigider. 

Am folosit urmatoarea reteta: 

• 600 gr. faina 650
• 470 ml. apa de izvor
• 100 gr. maia
• 15 gr. sare

Si apoi metoda mea standard: 

• Cantaresc sarea intr-un ibric  
• Cantaresc apa ( la temperatura camerei ) peste sare si o las sa se dizolve, mestecand din cand in cand
• Cantaresc faina si o cern intr-un vas mai larg
• Cantaresc maiaua peste faina cernuta
• Adaug apa cu sarea dizolvata peste maia si faina
• Omogenizez compozitia cu o spatula cateva minute. NU framant, doar amestec / omogenizez, pane se inglobeaza componentele
• Las vasul acoperit 30' ca faina sa absoarba apa
• Omogenizez din nou, nu mai mult de 1'
• Las inca 30' la odihnit
• Impachetez aluatul prin metoda plic,ca AICI , numai ca eu am folosit faina in loc de ulei
• Fac impachetarea de cateva ori la intervale regulate de 1h 
• Framant aluatul - NU mai mult de 1'
• Pun aluatul la dospit minim 8 ore in frigider 

De dimineata l-am copt, dupa ce se lipise putin de cosul in care crescuse:

 

Un nou atelier la Stanciova - via Timisoara

Sambata ce tocmai a trecut am tinut un nou atelier in Banat, de data asta la prietenii de la Stanciova, un atelier " privat " la care s-au adunat oamenii de pe toate meridianele Pamantului, datorita faptului ca acolo vin mereu " canapelisti " si " wwoofer - si ", ce fac locul foarte cosmopolit si totodata foarte " exotic ". S-au strans cu totii la sarbatorirea unui neamt stanciovean si erau prezenti doi canadieni din Montreal ( din care unu' emigrant din Cambodgia ), cativa nemti, multi romani, cativa romani de nationalitate maghiara, un francez naturalizat si el la Stanciova, o estonianca, o japoneza din Hiroshima, un american din Tampa, Florida - ce vrea sa se stabileasca in Romania. S-au invartit pe acolo si cativa copii, foarte simpatici si draguti, dintre care nu puteai sa nu o remarci pe Iris.

Cu aceasta ocazie, Teo, sufletul, motorul si unul din initiatorii acestui grup, m-a invitat sa sustin in fata celor ce au dorit sa afle cum se face painea de casa cu maia, atelierul meu de facut paine. Ceea ce am si facut, pentru prima data in limba engleza. Evident ca nu toti cei prezenti erau interesati de cum se face painea, dar per ansamblu, au fost multi cei ce au vrut sa afle cum se poate plamadi o paine buna acasa. S-au facut poze, s-a si filmat ( de catre aspiranta la o cariera in film in Japonia, fata din Hiroshima ), dar inca nu am intrat in posesia lor. Cand o sa le am, o sa revin !

Urmatoarea intalnire cu Stanciova si Timisoara, la Targul de handmade, organizat de Irina si Gab. 

Şi in Ţara Haţegului exista tradiţia ţestului

Am fost de curand intr-o vizita la muzeul Tarii Hategului din...Hateg si am fost placut surprins de muzeu in general, dar in special de multele accesorii dedicate coacerii si prepararii painii in vechime, expuse acolo. De cum am intrat, primul obiect pe care mi-a cazut privirea si care trona la loc de cinste, era un ţest haţegan. Habar n-aveam ca si pe-aci se obisnuia sa se coaca paine in ţest. Spre deosebire de cel oltenesc din lut, cel haţegan era facut intregral din...piatra. Era ca un clopot urias facut, asa cum am zis, dintr-o bucata de piatra, probabil de rau, cioplita si slefuita in asa fel incat sa foloseasca coacerii painii. Imi pare rau ca nu i-am facut poza, da' sigur o sa mai ajungem la acest muzeu, ce ni s-a parut mic, dar bine organizat. Am avut parte si de ghidaj, din partea unui mester cioplitor in lemn care are atelierul chiar in muzeu si care ne-a explicat cu rabdare istoria majoritatii obiectelor aflate in sala de muzeu. Eu bineinteles ca am insistat sa aflu amaunte despre tot ce era legat de pregatitul painii. Printre altele, am mai vazut si mori manuale de cereale si sare, cu piatra si tot felul de alte ustensile folosite de oameni in gospodarie. Maria cand a vazut toate obiectele facute de acest mester cioplitor, dar mai ales extrem de numeroasele pile pe care le folosea, a zis ca-i musai sa revenim. Ceea ce vom face sigur !