La multi ani !

Paine ardeleneasca coapta la cuptorul cu lemne - ep.2

Pentru ca noua ne-a cam lipsit zapada, vedem aici cum se pregateste painea sub cerul liber cand afara ninge, dintr-un aluat foarte hidratat:

De sarbatori...

...un desen frumos gasit pe blogul Farine

Muzeele Pâinii - ep.1

Azi am dat de o ştire conform căreia la Oradea, în cadrul unui proiect mai amplu de reabilitare a patrimoniului oraşului, s-a deschis un Muzeu al Pâinii. Este primul de acest fel din România, dacă nu punem la socoteală Muzeul Agriculturii de la Slobozia, despre care am vorbit AICI si AICI şi care are o parte importantă dedicată pâinii. Deocamdată, la Oradea a fost inaugurat un cuptor tradiţional cu vatră pe lemne şi sperăm că acest demers să aibă şi alte urmări la fel de spectaculoase, care să readucă în atenţia publicului acest meşteşug străvechi.

În acest clip putem urmări realizarea unor lipii ce sunt apoi savurate cu diferite sosuri şi dulceţuri şi mă bucur să constat că sunt foarte asemănătoare cu ale mele :)

Painea sarbatorilor: cozonacul - 10 lucruri pe care ( poate ) nu le stiati despre acest preparat delicios

Pentru ca suntem in mijlocul Sarbatorilor de iarna, sarbatori care pe langa multele feluri pregatite din carne, in diferite parti ale tarii si ale lumii, au ca preparat specific cozonacul, am gasit un articol care ne spune cateva aspecte mai putin stiute despre aceasta delicioasa paine.

"Dulce, savuros, aromat, cu stafide, nuci, brânzã, ciocolatã sau rahat, simbol al sãrbãtorilor fundamentale ale creştinismului, cozonacul este de fapt o pâine mai specialã, cu o reţetã veche ce a fost îmbunãtãţitã progresiv. Simbolismul sãu este asimilat de cel al pâinii: pâinea, sub forma ei euharisticã, se raporteazã la viaţa activã, iar miracolul ei (înmulţirea pâinilor) este de ordin cantitativ. Legatã şi de principiul activ al dospirii, devine simbol al transformãrii spirituale. Ce nu ştiam poate despre cozonac…

1. Este o prăjitură tradiţională românească, dar în egală măsură şi un desert bulgăresc (kozunak), sau un produs de patiserie italiană, numit panettone.
2. Printre ramaşitele unor comunitãţi neolitice s-a gãsit o formã de aluat de cozonac. De fapt erau doar nişte grãunţe sfãrâmate, înmuiate şi coapte pe o piatrã caldã.
3. Arheo­logii au descoperit printre rui­nele din Egipt, cuptoare pen­tru copt, precum şi desene făcute acum cel puţin 4.000 de ani, care dovedesc că egiptenii ştiau să facă pâine dospită de felurite tipuri, multe îndulcite cu miere şi mâncate ca desert, şi bere, de unde se deduce cã este foarte probabil sã nu fi fost strãini de prepararea cozonacilor.
4. Cert este cã grecii mâncau cozonac, numit plakous. Îl făceau cu miere, stafide şi nucă. Se mai pomeneşte încã o varietate mai grea şi tot platã care se numea satura.
5. Romanii au furat de la greci drojdia şi pâinea dospitã, dar au adăugat în cozonac fructe uscate. La început au fost doar două varietăţi numitelibum şi placenta, de la cea din urmă venind termenulpasca din prezent.Libum era un cozo­nac mic, folosit ca ofrandă adusă zeilor. Placenta,mult mai elaborat, este un cozonac cu brânză, cu stafide şi alune, care era servit împreună cu un vin dulce. Romanii au fost cei care au descoperit toate posibilităţile pe care le oferă drojdia adău­gată aluaturilor.
6. In Evul Mediu brutarii euro­peni făceau foarte des cozo­naci cu fructe uscate, pentru că ţineau mai mult timp. În Britania secolului al 14-lea, Chaucer mentioneazã in “Povestiri din Cantebury”, de cozonaci imenşi fãcuţi pentru ocazii speciale. Unul, care avea forma unui tort mai degrabã, fusese facut cu 13 kilograme de fainã şi conţinea unt, smântanã, ouã, condimente, stafide şi miere.
7. În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recoman­darea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zile­le noastre.
8. Marie Antoinette, controversata reginã a Franţei, a rãmas în memoria oamenilor prin fraza "Sã mãnânce cozonac, dacã nu au pâine", dar cuvântul “cozonac” nu se referea la popularul desert pe care francezii moderni il numesc “le gateau”. Termenul folosit pentru cozonacul propriu-zis era “brioche”. . În francezã, termenul care la noi a devenit cozonac se referea la o metodã de gãtire. Se referea la faptul cã acest desert era gãtit în interiorul cuptoarelor în formele folosite de bucãtari la acea vreme. La sfârşitul zilei brutarul aduna resturile de pe formele folosite sau din cuptor şi le scotea afarã pentru cerşetori…
9. Pânã la jumãtatea secolului al XIX-lea, francezii adãugaserã la meniu al treilea fel, "desertul", care conţinea foarte des cozonac.Tehnologia a ajutat la uşurarea procesului gãtirii cozonacului: Bicarbonatul de sodiu, şi curând praful de copt (un amestec uscat de bicarbonat de sodiu şi un acid mediu), a înlocuit drojdia, fãcând aluatul sã creascã mai mult cu mai puţin efort. De asemenea, apariţia cuptoarelor cu temperatura controlatã a fost un alt avantaj.
10. Fiecare popor a consacrat cozonacul într-un fel specific. Românii îl preferă pe cel pufos şi mult crescut, frământat cu drojdie de bere, englezii - pe cel mai uscat, cu fructe confiate, francezii îl preferă în forme mai mici, cu multă ciocolată sau cu diverse umpluturi."

Articol preluat de AICI

Sper ca si cozonacii vostri sa fi iesit deliciosi. Reteta mea, evident cu maia, intr-un post viitor.

Sarbatori Fericite si o paine din ce in ce mai buna !

Paine cu maia de 2.5 kg

Ieri am facut cea mai mare paine cu maia pe care am reusit sa o coc vreodata, are 2.5 kg. A crescut si s-a copt foarte bine, mi-a fost teama ca fiind asa mare, nu o sa se coaca bine, dar a iesit ok. Am facut-o din 1.5 kg. de faina, 1 l de apa, aproape 300 gr. de maia si 30 gr. de sare. Am dospit-o 4 ore la temperatura camerei si intreg procesul a durat 8 ore + inca 8 pentru maia.

Paine din Tara Motilor coapta la cuptorul cu lemne - ep.3

In clipul de mai jos vedem painea mare si " grasa " scoasa din cuptor

Paine din Tara Motilor coapta la cuptorul cu lemne - ep.2

O alta gospodarie taraneasca, un alt cuptor, alte paini, tot la tava dar de data asta dreptughiulare.

Paine din Tara Motilor coapta la cuptorul cu lemne - ep.1

Dupa ce AICI am vazut cum se manevreaza un aluat cu o hidratare foarte mare si cum se coace " liber ", fara forme, in clipul de azi vedem cum se coace aluatul in mod traditional intr-o gospodarie din Apuseni. 

Placinţi ardeleneşti cu branză şi gem

Deşi am mai făcut placinţile astea, nu am apucat să le pozez că s-au mâncat prea repede. Chiar şi acum, abia am apucat să le fac câteva poze ultimelor 3 bucăţi, cea mare din stânga fiind cu brânză iar celelalte 2 mai mici cu gem de pere - de la bătrânul nostru par ce a dat nişte pere mici dar absolut delicioase.

Ca şi ingrediente am folosit următoarele:

2 ouă (100 gr.), 50 gr. smântână grasă de bivoliţa, 150 ml. Lapte gras proaspăt muls de vacă, 30 ml. Ulei de măsline şi 170 ml. Apă şi 200 gr. de maia dizolvată în acest lichid. Puteţi adăuga sau înlocui şi cu iaurt, lapte bătut, kefir, în aşa fel încât să avem ~ 700 ml. de lichid în care incorporam vreun kg. de faină albă, deci o hidratare de 70%, că la pâine, doar că am folosit şi alte ingrediente. Dacă folosiţi faină integrală sau alte făinuri ce absorb mai mult apă, ajustaţi cantitatea de lichid în funcţie de acestea. La fel dacă adăugaţi şi ceva seminţe (au am pus mac şi în şi am simţit că trebuia mai mult lichid.

Omogenizaţi bine totul, lăsaţi o juma' de oră să se odihnească, apoi formaţi o bilă pe care o lăsaţi la dospit câteva ore bune, în funcţie de temperatură din camera de dospire.

Apoi formaţi biluţe mici, că la lipiile de aici... pentru tigăiţa mea eu le-am făcut de vreo 80 de gr.pe care le întindeţi cu sucitorul, puneţi compoziţia întinsă pe lipie (diferite brânzeturi dulci sau sărate, gem sau ce vă mai trece prin cap), apoi închideţi plăcintă că o calzone sau ca un mic "portofel" după care mai daţi cu sucitorul de câteva ori ca să aplatizaţi un pic plăcintă şi s-o mai întindeţi.

Coaceţi pe o plită încinsă (data viitoare o să încerc şi la cuptor), dacă vreţi puteţi pune şi un capac, apoi savuraţi-le că gustare, mic dejun, în loc de sandwich la şcoală sau servici.

Poftă bună!

Paine ardeleneasca coapta la cuptor cu lemne - ep.1

Un clip in care vedem cum se manuieste un aluat FOARTE umed, ce are probabil o hidratare in jur de 90%, daca nu mai mult, si care coace direct dupa dospirea initiala, fara a fi pus in cosuri, forme sau alte forme de sustinere. Pacat ca nu ne arata si produsul final care banuiesc ca nu poate fi decat delicios. Tare curios as fi sa vad unde e filmat, ca poate ajung acolo intr-o buna zi

.

Turtita fermecată - diafilmul

Au fost o dată un moş şi o babă. Într-o zi, moşneagul o rugă pe baba să-i facă o turtită, dar baba nu avea faină.

Baba se strădui şi strânse, totuşi, vreo doi pumni de faină de pe fundul lăzii. Frământa aluatul cu smântână, făcu o turtită şi o băgă la cuptor.

După puţin timp, baba scoase o turtită rotunjoară, rumena şi frumoasă, şi o puse pe fereastră să se mai răcească.

Turtita stătu ce stătu pe fereastră, apoi se rostogoli pe laviţă, de acolo pe duşumea şi de pe duşumea spre uşă.

Când ajunse la uşă, turtita sari peste prag în tindă, apoi în curte. O porni spre poartă, de acolo pe drum, după care se rostogoli tot mai departe şi mai departe.

Cum se rostogolea ea pe drum, numai ce-i ieşi în cale un iepure, care vru s-o mănânce. Dar turtita, fără teamă, îi zise:

Eu sunt turtita umflată

De prin ladă adunată

Din cămară măturată

În cuptor sunt rumenita

Pe fereastra sunt răcită.

Iar apoi vrând să pară tare iscusită, mai zise:

Pe bunic l-am păcălit

De bunica am fugit

De tine-am să fug în dată

Iepuraş fără de pata.

Şi se rostogoli mai departe, chiar de sub nasul iepurelui.

Continuându-şi drumul, numai ce-i ieşi în cale un lup, cu o gură cât o şură, care vru să o înghită. Turtita îi cânta şi lui cântecul ei, pe care îl sfârşi zicând:

Geaba lupul căsca gura

Fug de el mă dau de-a dura.

Cum se rostogolea ea prin pădure, numai ce-i ieşi în cale un urs, şi acesta flămând nevoie mare! Dar turtita nici că se sinchisi de dânsul. Îi cânta şi ursului acelaşi cântecel, pe care îl încheie astfel:

Nu mă tem cât de puţin

Căci fug şi de Moş Martin.

Rostogolindu-se turtita mai departe, în cale îi apăru cumătra vulpe. Vicleană îi dădu bineţe şi începu s-o laude, spunându-i că e tare frumoasă şi rumena.

Turtita se bucura că a găsit pe cineva care să o laude, aşa că se opri şi-i cânta şi vulpii cântecelul ei, sfârşindu-l aşa:

Şi de nimeni nu îmi pasă

Fug eu şi de vulpe, lasă!

Vulpea îi lauda cântecul, dar o rugă să nu plece, ci să îl mai cânte o dată, căci e bătrână şi nu a auzit bine. Ca să fie mai aproape, vicleană o pofti să se aşeze pe botul ei.

Turtita, nebănuind nimic, făcu întocmai.

Cântecul păru să-i placă mult vulpiţei, aşa încât vru să-l mai asculte şi a treia oară, aşa pentru ultima dată. O rugă deci pe turtită să i se aşeze pe limbă şi să cânte acolo. Însă cum sari turtita pe limba vulpii, aceasta... hap, o înghiţi !

Le Boulanger

Meseria de brutar vazuta de copii:

Les Metiers - Episode 1 from Passion Pictures on Vimeo.

Vorbe frumoase despre paine - partea 1

"The sky is the daily bread of the eyes." --Ralph Waldo Emerson

"How can a nation be great if its bread tastes like Kleenex?"
Julia Child

"If you have two loaves of bread, sell one and buy a lily." -- Chinese proverb

"The smell of good bread baking, like the sound of lightly flowing water, is indescribable in its evocation of innocence and delight." --M.F.K. Fisher

"I judge a restaurant by the bread and by the coffee." --Burt Lancaster

"Peace goes into the making of a poem as flour goes into the making of bread." 

Pablo Neruda

"For less than the cost of a Big Mac, fries and a Coke, you can buy a loaf of fresh bread and some good cheese or roast beef, which you will enjoy much more." --Steve Albini

"There are people in the world so hungry, that God cannot appear to them except in the form of bread." --Mahatma Gandhi

 "I like reality. It tastes like bread." --Jean Anouilh

"Blues is to jazz what yeast is to bread. Without it, it's flat." --Carmen McRae

Sursa