Poveste de brutar, ep. 3 - azi, Luminita Cirstea, SUA

Povestea Luminiţei poate fi dată ca un exemplu despre ce poate însemna o expresie devenită clişeu, să-ţi urmezi visul american: " American Dream ".

Originară din Drăgăşani - Vâlcea şi având o profesie fără nici o legătură cu domeniul gastronomiei (dar o pasiune foarte mare pentru aceasta), Luminiţa a câştigat în 2001 programul Loteria Vizelor, aterizând puţin timp după aceea la Chicago, oraş în care, că orice proaspăt emigrant, a prestat diferite munci necalificate şi prost plătite.

Între aceste joburi de supravieţuire şi întreţinere, ea s-a înscris şi a fost acceptată la School of Culinary Arts în cadrul Kendall College din Chicago. După 3 ani în care a şi lucrat pentru a se întreţine, Luminiţa a absolvit cursurile facultăţii şi a început să lucreze împreună cu câţiva din cei mai prestigioşi brutari din SUA. În 2006, Luminiţa a dobândit cetăţenia americană iar în 2008 s-a înscris la concursul California Raisin Bread Contest câştigând împreună cu Lionel Vatinet, premiul la categoria Artisan Bread.

De atunci, Luminiţa a început să predea ea însăşi cursuri de brutărie artizanală, fiind la rându-i elevă în cadrul diferitelor workshopuri destinate profesioniştilor ce nutresc speranţa de a reprezenta SUA la Coupe du Monde de la Boulangerie (Bread World Cup).

Sunt sigur că perseverenţă, pasiunea şi dăruirea ei vor face să fie într-o bună zi, cel mai bun brutar artizan din lume.

Întreaga ei poveste o puteţi citi în limba engleză AICI.

Poveste de brutar, ep. 2 - azi Ben şi Charlotte Hyde şi brutăria lor din St. Julien de Jonzy, Franţa

Anul trecut am avut şansa să fiu primit ca voluntar într-o brutărie artizanală dintr-un mic sat francez, St. Julien de Jonzy. Acolo, am fost primit cu braţele deschise de Ben şi Charlotte, 2 profesori din Londra ce la un moment dat, acum mulţi ani, şi-au luat lumea în cap şi s-au mutat în Franţa. După periplul prin câteva zone ale ţării şi după ce Ben a învăţat să plămădească pâine fără drojdie de bere, doar cu " levain ", acum 3 ani s-au stabilit într-un mic sat unde primăria le-a renovat şi ulterior le-a pus la dispoziţie (contra unei chirii), o veche brutărie, cu cuptor cu lemne şi tot ce trebuie, investiţia totală fiind de mai multe zeci de mii de euro.

Ben produce câte 100 de pâini de 1 kg., de 3 ori pe săptămână - Marţi, Joi şi Sâmbăta. În general face câte 7-8-9 tipuri de pâine, toate cu făină organică, măcinata la moară cu pietre. Începe lucrul la 7 dimineaţa, câteodată mai devreme şi pâinea este gata în jur de 3 după-amiaza. La 4 pleacă acasă şi vine Charlotte care la 4.30 deschide magazinul şi până la 7 seara vinde aproape toate cele 100 de pâini. Dacă mai rămân câteva, acestea se dau a 2-a zi dimineaţă. Miercurea merg şi vând în piaţa săptămânala ce se organizează în orăşelul vecin, unde taxa este modica.

El are grijă şi de foc, băga şi lemne, curată cuptorul, bagă şi scotea pâinea. Cât am stat acolo l-am ajutat cât am putut, ca să văd şi să simt ce înseamnă să faci atâtea pâini într-o zi. Durează o oră ca să bagi şi o oră să scoţi cele 100 de pâini din cuptor cu paleta, fără panacoade, fără nici o maşinărie. De altfel Ben face pâine fără malaxor şi fără alte aparate pe care în mod normal le găseşti în brutarii. În afară de cuptorul cu lemne nu mai are nici un fel de altă “maşinărie “ si se ajută doar de o balanţă cu talere, atunci când porţionează sarea, starterul şi aluatul.  Eu am porţionat, am cântărit şi am format zeci de kg. de aluat dar mai ales am învăţat multe lucruri ce-mi folosesc şi acum dar mai ales când voi avea propria brutărie.

Pâinea pe care o face Ben, avea anul trecut preţuri cuprinse între 3.35 Euro şi 5.90 Euro dar mi-au spus că au mai scumpit-o şi o vor mai scumpi din nou curând. Faină bio pe care o foloseste, costa de la 70 eurocenţi până la 1 Euro şi ceva.
Cu toate acestea, în vizită pe care aceştia mi-au întors-o de curând aici la noi şi despre care am povestit puţin AICI, am aflat că lucrurile nu sunt nici la ei atât de roze pe cât par şi că greu îşi acoperă cheltuielile şi probabil într-un an-doi, vor renunţa la brutărie. Nu şi la plămadit pâine, pentru că din ce ce mi-au zis, au de gând să se asocieze cu alţi brutari artizanali şi să deschidă o brutărie mai mare la Londra. Probabil îi voi vizita şi acolo:)

Până atunci iată câteva poze din această experienţă memorabilă pentru mine.

Poveste de brutar, ep. 1 - azi, Brutaria lu' Stefan si Irina din Bucuresti

Cu ocazia unicei mele vizite la Bucuresti de cand suntem aici, am avut bucuria sa vizitez una din putinele brutarii din Bucuresti care face paine fara drojdie de bere, doar cu maia. 

I-am cunoscut astfel personal pe Stefan - brutarul si pe Irina, sotia lui, cea care mestereste tartele de la Tartelier. Ei au deschis de curand in Bucuresti acest loc minunat, loc in care se plamadeste painea cu maia si unde impreuna fac cateva zeci de paini pe zi, tarte si alte preparate, toate cu faina organica din Franta, ceea ce da un gust deosebit bunataturilor facute la Tartelier. 

Pentru cei ce nu stiu, ei sunt si in spatele unui alt site ce contine reteta de maia dupa care am facut si eu maia prima oara, acum cativa ani. Nu vorbisem cu Stefan niciodata, doar am comunicat putin prin intemediul unui forum de discutii.

Acum, ca tot am ajuns la Bucuresti, era musai sa-i fac o vizita. Stefan a fost de acord imediat, ba chiar mai mult, spre bucuria mea, mi-a ingaduit sa plamadesc alaturi de el toate painile ce le avea de facut in acea seara ( vreo 70 la numar ).

Ce incantare sa stau de vorba cu oameni pasionati ca si mine, de arta brutaritului si de gatit, in general. Am ascultat povestea lor si am descoperit ca au rude la o aruncatura de bat de noi, unde mai vin din cand in cand si unde coc painea la un cuptor cu lemne. 

La Tartelier ei folosesc un cuptor electric cu vatra si malaxor. In timp ce Stefan formeaza painile si baghetele, Irina face tartele si celelalte dulciuri. Sunt o adevarat echipa si in bucatarie / brutarie si in viata. Asa ca daca sunteti din Bucuresti sau in trecere pe acolo si aveti chef de o paine buna si o tarta delicioasa sau pur si simplu sa stati de vorba cu cineva pasionat de brutareala, treceti pe la Stefan si Irina, nu veti regreta!

   

   

   

   

  

   

   

   

  

  

   

Bravo voua si felicitari...continuati sa faceti paine buna si sa educati gusturile romanilor...avem nevoie de asta !