Motivatie

Aş fi putut scrie aici despre faptul că pâinea comercială poate conţine până la 22 de ingrediente pe care suntem nevoiţi să le înghiţim atunci când o mâncăm, deşi în mod normal şi natural, ca să faci o pâine nu îţi trebuie mai mult de 4 ingrediente: faină, drojdie, apă şi sare. Despre faptul că drojdia de bere fiind o invenţie relativ recentă, eu am vrut să fac pâine doar din 3 ingrediente, fără drojdie de bere şi fără nimic altceva în afară de faină, apă şi sare. Despre faptul că am reuşit acest lucru, gustul şi mirosul pâinilor făcute de mine, ducându-mă cu gândul la pâinea coaptă în copilărie de bunicile noastre la ţară.

Adevărul e ca atunci când m-am apucat să fac pâine, toate astea constituiau un motiv suficient de puternic ca să mă apuc să fac pâine, dar parcă a fost mai mult decât atât. Ceva ce, în mod ironic, este foarte bine exprimat în cuvinte de către altcineva şi care spune exact ceea ce am simţit şi simt în continuare când fac pâine, în special de când ne-am mutat la Rău Alb.

Aşa că o să citez din cartea " Pâine şi specialităţi de panificaţie - metode tradiţionale de preparare şi coacere " de Margret Merzenich şi Erika Thier, apărută la Editura M.A.S.T. prin 2000

Unii cresc trandafiri, alţii vor să-şi coacă singuri pâinea şi se îndreaptă pentru aceasta spre o veche brutărie. Şi aşa cum prietenul trandafirilor poate să acumuleze alte şi alte cunoştinţe despre aceştia, tot aşa şi brutarul amator descoperă prin practică şi instruire o lume variată.

Coptul pâinii este o activitate palpitantă. Nici o pâine nu seamănă cu alta şi nici o zi de copt nu se scurge la fel. De fiecare dată poţi avea noi experienţe. În special în cuptorul cu lemne, coptul este întotdeauna captivant. Vei simţi puterea nebănuită a focului şi vei descoperi o dată cu el, mirajul metamorfozei..

Când se coace pâinea într-o mică brutarie aproape de casa este foarte relaxant să percepi schimbarea anotimpurilor. În arşiţa verii şi în gerul iernii, în timpul ploilor de toamna şi sub aversele de primăvară când îţi porţi tăvile cu pâine spre cuptor, te bucuri când vara te întorci în răcoarea plăcută, iar iarna în căldura agreabilă a casei în care locuieşti. Abia atunci poţi să-ţi dai seama cât de mult depindeau strămoşii noştri de vânt şi de vreme. Coacerea pâinii reprezintă bucuria creaţiei şi a succesului obţinut prin propriile forţe. Asta te face să te simţi mai independent fiindcă în casa există acum o provizie permanentă de pâine.

Toate aceste experienţe le putem trăi dacă ne coacem pâinea singuri şi fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi oameni cărora le-ar face plăcere să facă asta şi cărora le lipseşte doar un imbold, am conceput acest blog care să ofere cititorilor o nouă perspectivă dar şi cunoştinţe practice pe care să le poate îmbunătăţi cu ajutorul propriei fantezii.

Dacă eu am putut, puteţi şi voi !