Acum,
când mă uit în urmă, îmi dau seama că am făcut foarte rar pâine cu seminţe de
chimen... asta pentru că deşi nouă adulţilor ne place foarte tare, din cauză că
ai noştri copii nu o suportă, nu prea mă încumet să m-apuc de această pâine...
de fapt lor nu prea le place ceva cu chimen.
Profitând
de vacanţă lor la bunicii din Bucureşti, cu câteva
minute înainte de intrarea în noul an, eu puneam maiaua la crescut iar în prima
zi a anului, dis de dimineaţă, cât a stat focaccia la cuptor, am plămadit
aceste minunate pâini cu chimen. Le-am făcut în formele de cozonac ca să fie
mai uşor de făcut sandvişuri din ele :)
Încă
mai avem o bucată şi este delicioasă cu caş sărat de oaie şi chiar cu gem !
3 comentarii:
Mai, Iuliane, io una nu mai intru pe blogu' tau ca ma ingras numa' privind minunatiile astea! :)) Spor! Va pupam.
Mai Eta, sa stii ca painea mea nu ingrasa c-am fi cat dulapu' :)
stiu, stiu! :))) imi amintesc cu... pofta... o zi insorita, o masa de lemn, niste cas proaspat si... o felie delicioasa in painea ta! spor!!
Trimiteți un comentariu