Plăcintă haţegană cu spanac (ca la Râu Alb)

Impulsionat de postul lui Lumi de AICI şi stimulat de faptul că mi-a mai rămas ceva spanac de la umplutura pentru tortellini de casă pe care i-am făcut acum câteva zile, ieri am purces la conceperea unei reţete de plăcintă cu spanac.

Întâi de toate am completat umplutura de spanac, adică pe lângă caş, ceapă, usturoi, nucşoara, sare şi piper care erau deja în compoziţia folosită iniţial la tortellini, am mai adăugat puţin piure proaspăt de cartofi (că tot avem destui cartofi), mai mult caş dulce de vacă, smântâna de bibană şi de vacă, mai multă sare, piper şi nucşoara.

Apoi, m-am sfătuit cu Lumi şi am pus la cale împreună o altă versiune de foi de plăcintă, care să se preteze mai bine la umplutura descrisă mai sus.

Aşadar, am bătut 2 ouă pe care le-am amestecat cu câteva linguri de smântâna de vacă, câteva linguri de apă (turnata cu sticla: D), un praf de sare, un plic de praf de copt şi puţin ulei. Apoi am pus în acest lichid 400 de grame de faină care s-a încorporat foarte bine, am format o bilă ce avea la sfârşit 678 grame.

Am lăsat-o să se hodinească vreo ora la frigider apoi, împreună cu copii, am început să facem foile propriu-zise. Pentru că vroiam să obţinem nişte foi cât mai subţiri, comparabile ca grosime cu cele pe care le găsim la magazin (dar cu un gust mult mai bun), ne-am folosit de un instrument manual de întins aluatul... adică de ASA CEVA

Întâi am împărţit aluatul în 8 biluţe mai mici pe care le-am modelat ca pe nişte chifle şi le-am trecut rând pe rând prin maşina de tăiţei în aşa fel încât la sfârşit am obţinut 16 bucăţi de foi de aproape vedeai prin ele - fiecare chiflă, după ce s-a întins destul de mult am mai tăiat-o în două pentru că era prea lungă şi apoi am mai trecut fiecare jumătate prin maşina până ce am obţinut o foaie foarte subţire.

Am uns puţin tava cu ulei, am tapetat cu făină şi am aşezat uşor jumătate din foi, una peste alta. Am pus apoi umplutura şi deasupra, cealaltă jumătate din cantitatea de foi. După care totul a mers la cuptor, vreo juma' de oră.

A ieşit o plăcintă absolut delicioasă, savurata de aproape toţi:) şi dacă nu era o oră prea târzie pentru a mai mânca, cred că se termină aseară. Aşa, a rămas pentru astăzi, şi-au luat şi la şcoală din ea, iar ce a mai rămas o păstrez pe soba, la căldurica, să fie numa' bună atunci când se întorc.

Datorită faptului că foile sunt foarte subţiri, când muşti din această plăcintă ele tind să se separe, ceva în genul unui foetaj, însă sunt mai dense decât acesta.

Sigur că se putea şi mai bine şi cred că data viitoare o să mai aduc ceva modificări acestei reţete, până ce voi ajunge la o formulă aproape perfectă :)