Impulsionat de postul lui Lumi de AICI şi
stimulat de faptul că mi-a mai rămas ceva spanac de la umplutura pentru
tortellini de casă pe care i-am făcut acum câteva zile, ieri am purces la
conceperea unei reţete de plăcintă cu spanac.
Întâi
de toate am completat umplutura de spanac, adică pe lângă caş, ceapă, usturoi,
nucşoara, sare şi piper care erau deja în compoziţia folosită iniţial la
tortellini, am mai adăugat puţin piure proaspăt de cartofi (că tot avem destui
cartofi), mai mult caş dulce de vacă, smântâna de bibană şi de vacă, mai multă
sare, piper şi nucşoara.
Apoi,
m-am sfătuit cu Lumi şi am pus la cale împreună o altă versiune de foi de plăcintă,
care să se preteze mai bine la umplutura descrisă mai sus.
Aşadar,
am bătut 2 ouă pe care le-am amestecat cu câteva linguri de smântâna de vacă, câteva
linguri de apă (turnata cu sticla: D), un praf de sare, un plic de praf de copt
şi puţin ulei. Apoi am pus în acest lichid 400 de grame de faină care s-a încorporat
foarte bine, am format o bilă ce avea la sfârşit 678 grame.
Am lăsat-o să se hodinească vreo ora la frigider apoi,
împreună cu copii, am început să facem foile propriu-zise. Pentru că vroiam să
obţinem nişte foi cât mai subţiri, comparabile ca grosime cu cele pe care le găsim
la magazin (dar cu un gust mult mai bun), ne-am folosit de un instrument manual
de întins aluatul... adică de ASA CEVA
Întâi
am împărţit aluatul în 8 biluţe mai mici pe care le-am modelat ca pe nişte
chifle şi le-am trecut rând pe rând prin maşina de tăiţei în aşa fel încât la
sfârşit am obţinut 16 bucăţi de foi de aproape vedeai prin ele - fiecare chiflă,
după ce s-a întins destul de mult am mai tăiat-o în două pentru că era prea
lungă şi apoi am mai trecut fiecare jumătate prin maşina până ce am obţinut o
foaie foarte subţire.
Am
uns puţin tava cu ulei, am tapetat cu făină şi am aşezat uşor jumătate din foi,
una peste alta. Am pus apoi umplutura şi deasupra, cealaltă jumătate din
cantitatea de foi. După care totul a mers la cuptor, vreo juma' de oră.
Datorită faptului că foile sunt foarte subţiri, când muşti din această plăcintă ele tind să se separe, ceva în genul unui foetaj, însă sunt mai dense decât acesta.
3 comentarii:
Super! Felicitari!Eu sunt un fan al painii noastre traditionale.In Romania, cate zone geografice atatea traditii intr-ale painii. Cu drag,
www.consilierultau.blogspot.com
Multumesc frumos ! Sper sa ai posibilitatea sa mananci o paine din ce in ce mai buna si in Bucuresti!
Ia uite pe cine gasesc eu aici, poftind la placinta ta, Iuliane! In afara de mine, evident! :) Prietena mea, Andreea. Ce mica-i lumea! Ma bucur sa ne-ntalnim toti... in miros delicios de placinta... Va pup
Trimiteți un comentariu