Cum pastrez eu maiaua

Am recitit de curând articolele Codrutei iar azi am citit şi articolul Corinei şi vreau să vă spun cum am văzut eu la brutărie în Franţa că se păstrează şi deci cum fac şi eu de atunci încoace pentru că până acum n-a păţit nimic şi sper că nici de acum încolo:)

Deci, acolo (şi la mine) nu există maia mama... ci doar găleata (borcanul - in cazu' meu) cu maia din care se lua şi în care era hrănita ori de cât ori era nevoie. Era hrănita în primul rând cu toate "resturile" uscate sau mai puţin uscate din diferite tipuri de faină, răzuite de pe mâini, mese, ustensile şi cuve, care rămâneau la sfârşitul zilei de lucru. Nu se punea apă, nu se omogeniza. Doar se băgă la frigider. Apoi, cu o seară înainte de ziua în care se făcea pâine, se turna cu sacu', fără cântărire, faină integrală de secară măcinata la moară cu pietre şi apoi apă de la robinet, cu găleata... fără cântărire, până se obţinea consistenta dorită şi se lăsă pe masă, în brutărie.

Eu încă nu pun toate resturile, folosesc doar apa de la izvor (că alta oricum n-avem) şi cântăresc... încă:)

Se făcea pâine Marţi, Joi şi Sâmbăta şi deci se hrănea maiaua după metoda de mai sus (se făcea un drum special la brutărie), Luni, Miercuri şi Vineri seara.

Maiaua era destul de lichidă, nu se măsura temperatura camerei iar spălarea (doar cu apă) a oricăror ustensile, mese etc. din brutărie, era minimă, mai mult curăţate decât spălate şi se făcea doar o dată pe săptămână. Aşa fac şi eu.

De vreo 3 ani am aceiaşi maia (am avut un back-up în congelator la un moment dat) şi n-a murit niciodată, indiferent cu ce faină am hrănit-o.

Acum, fiecare face cum crede, a vazut sau ştie că e mai bine :)