Aseară am copt pentru prima dată pâinea în ţestul de care vorbeam in postul anterior. Pentru vatră, am îngropat un bolovan de râu pe care l-am găsit aproape identic la formă şi dimensiune cu capacul ţestului. Într-adevăr e ceva deosebit faţă de cuptorul convenţional, pâinea avea un iz foarte vag de afumat, extrem de plăcut de altfel, cu uşoare urme de cenuşă (poate de aici era acel gust). Deoarece nu puteam controla temperatura, după ce am pus capacul testului, am mai pus la foc câteva vreascuri pe acesta, să fiu sigur că am temperatură suficient de ridicată. Ca urmare, dupa aproape o oră de stat la copt, pâinea s-a rumenit mai bine sus faţă de dedesubt. Am concluzionat că va trebui să refac vatra cu cărămidă refractara sau chiar şamota. Până atunci voi continua aşa, oricum e ceva deosebit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu